Migrații.
Barbară, înfiorată de bulgărul aprins
De o putere zeiască
Atinsă de fulgere
Zămislitoare de șoapte
Tandru mă cheamă
mi-arată cărarea
unde cer și pământ se întâlnesc
și fierbinte ca râsul vulcanului
focul dansează-n amurguri
pe creste-n beție.
Ce amețeală, ce dulce potop
Ce nestăvilire zănatică
Ce linii, ce forme alunecă lin
Ca într-o migrare de taine
Dintr-un basm în alt basm
Dintr-un ritm în alt ritm
Dintr-o respirație în altă respirație
Cu extatice înfloriri
Cuibărite
În undele mele barbare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spirituală și transformatoare, o migrație interioară către un loc sacru unde cerul și pământul se întâlnesc. Este o celebrare a forței naturii și a misterului vieții, văzută ca o succesiune continuă de ritmuri și transformări.