Îmi doresc să-l pot găsi pe băiatul acela slab, cu cioc lung
ce se cocoța pe crengile vechii biblioteci de cartier.
Își petrecea Șabatul zburând între teancurile șubrede
și mesele fragile din lemn de la etajul al doilea.
Ciocănind după nuci, făcându-și cuibul între scaieții rupți, zgâriind
notițe sub petecul de cer din colțișorul lui.
Aș da orice să-l găsesc din nou pe băiatul acela-păsăroi
țâșnind în după-amiaza albastră, întunecată.
Cu ghiozdanul lui plin de mânjeli și mâzgâleli,
radiind căldură, cântând fericit.
Sensul versurilor
Piesa evocă nostalgia pentru o perioadă trecută, idealizată, din copilărie, când protagonistul se simțea liber și conectat cu natura într-un cadru familiar, biblioteca de cartier. Căutarea băiatului-păsăroi simbolizează dorința de a regăsi acea stare de bucurie și creativitate pierdută.