Lasă-mă să-nvăț să plâng
Lacrimi albe-n ochiul stâng,
Lacrimi negre-n ochiul drept.
Moartea, încă mi-o aștept.
Lasă-mă să fiu albastru
Prins într-un coșmar sihastru,
Să-mi plâng tristele-amintiri,
Rodul vechilor iubiri.
Lasă-mă să-nvăț să sufăr,
Zile, nopțile să-mi număr
Și-ntr-o noapte oarecare
Să-i ofer morții o floare.
Poate-așa să-nvăț și eu
Să-l iubesc pe Dumnezeu.
Nu mă plânge, nu se cade,
Șterge-ți lacrimile calde.
Numai eu am să mai plâng
Lacrimi albe-n ochiul stâng,
Lacrimi negre-n ochiul drept.
Moartea, încă mi-o aștept.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de melancolie și acceptare a suferinței. Vorbitorul își așteaptă moartea, găsind poate o formă de împăcare sau înțelegere prin suferință și credință.