Faclă vreau să-mi aprind peste tot pământul.
Să ardă facla
în orice curte noptatecă,
în Alpii cu cerul binecuvântat,
în tundrele cu cerul melancolic.
Faclă a mea, luminează obrazul celui înspăimântat,
celui orb, celui întunecat şi impur.
Un zeu bun va întinde mâna:
nici o singură clipă nu trăieşte omul fără frumuseţe.
Sensul versurilor
Piesa este un imn închinat luminii și speranței. Vorbitorul își dorește să răspândească lumina în toate colțurile lumii, ajutând pe cei aflați în întuneric și reamintindu-le de frumusețea vieții.