Versuri corectate și adnotate
Pe un drum sinuos ce se pierde-n pustiu,Îţi mai treci, uneori, paşi de umbră de gândCe s-ar vrea însoţiţi prin tărâmul neviuDe-o făclie ce n-o să-ţi mai ardă nicicând.Când ardea, ţi-a trezit, din cărări ce-ai parcurs,Amintiri ce mocneau sub un jar de trecut,Jinduit şi dorit chiar şi-n timpul ce-a curs,Iar acum, că s-a stins, eşti … Citește mai mult
Să-i mulțumești făcliei.Să-i mulțumești făclieipentru lumina sa,dar nici pe cel din umbrăce-o ține nu-l uita.
Faclă vreau să-mi aprind peste tot pământul.Să ardă faclaîn orice curte noptatecă,în Alpii cu cerul binecuvântat,în tundrele cu cerul melancolic.Faclă a mea, luminează obrazul celui înspăimântat,celui orb, celui întunecat şi impur.Un zeu bun va întinde mâna:nici o singură clipă nu trăieşte omul fără frumuseţe.
Și cu făclia-n mânăPe scări nu m-au primit.Doar raza cea bătrânăA lunii m-a-nsoțit.Sub lampa verde-n casă,C-un zâmbet stins mi-a spus:„Ciudat, Cenușăreasă,Ți-e glasul, de nespus…”.Un greier, pentru sine,Cânta-ntr-un colț uitat.Ah! Cineva, știu cine,Pantoful mi-a furat.Și trei garoafe-odatăMi-a dat în schimb, tăcând….Dovezi că-s vinovată,Au unde să v-ascund?.Căci peste-o oră, poate,Presimt, cu suflet greu,El va-ncerca pe toatePantoful alb … Citește mai mult