Conrad Siever.
Nu în acea grădină părăginită
Acolo unde sunt îngropate trupurile în iarba
Care nu hrănește trupuri și nici în veștede frunze
Care nu rodesc –
Acolo unde prin poteci umbroase
Se aud vagi suspine
Și visele vane sunt visate
Laolaltă cu sufletele adormiților –
Ci aici sub acest măr
Pe care l-am iubit, l-am privit și l-am tuns
Cu mâinile mele cele noduroase
De-a lungul atâtor ani;
Aici sub rădăcinile acestui măr tomnatic
Alchimia ciclului vieții m-a transmutat
În humă și în măduva copacului
Și întru epitafele vii
Ale unor mere mai roșii!
Sensul versurilor
Poezia explorează tema morții și a transformării în natură. Vorbitorul preferă să fie îngropat sub un măr iubit, sugerând o transformare în humus și în esența copacului, devenind astfel parte a ciclului vieții și contribuind la rodirea unor mere mai roșii.