Fie pentru ea scrise rimele, pentru ochii ei luminoși,
Arzători în tot ce pot spune, ca gemenii Ledei, și care
Suav vor găsi propriul nume, ce alții, mai puțin norocoși,
Tăinuit în această pagină, nu-l pot vedea cum apare!
Dacă cercetați bine printre rânduri, descoperiți o comoară
O amuletă divină, un talisman neuitat.
De care se poartă pe inimă. Cercetați și a doua oară
Ritmuri, silabe, și vorbe! Nu lăsați nimica uitat
Din câte mai sunt, căci altfel vă pierdeți vremea zadarnic!
Și, totuși, oricâte s-ar spune, aici nu e nodul gordian,
Bun de dezlegat doar cu sabia, după un chin mai amarnic,
Pentru cine descoperă cheia și, atent, urmărește un plan.
Scrise pe pagina albă stau atât de cuminți în față
Ochilor ce viu strălucește, stau și luminează perdus,
Trei elocvente vorbe știute de poeți, căci în viața
Zilnică sunt doar stema poetei care ești tu.
Literele sunt desigur, ca de obicei, mincinoase
Ca și cavalerul Pinto – Ferdinando Mendez –
Dar de vor fi sinonime odată cu Adevărul, tot voi, căutări migăloase,
Când veți citi enigma adâncă, dintr-o dată, veți deslusi al ei miez.
Emil Gulian
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste codificată sub forma unei enigme poetice. Versurile laudă frumusețea și inteligența persoanei iubite, invitând-o să descopere mesajul ascuns în spatele cuvintelor.