O, dulce-ostrov, de cea mai dulce floare
Porți între nume dragi pe cel mai drag!
Ce amintiri de ore-mbătătoare
Se-nalță la vederea ta din larg.
Ce scene, ce de bucurii secrete,
Ce gânduri, și ce de nădejdi defuncte,
Și ce vedenii ale unei fețe
Ce nu mai, nu mai e pe verdea-ți frunte!
Nu mai e, vai! acest trist nume magic
Preface tot. Tu nu-ncânta-vei mai,
Mai amintirea ta: drept un loc tragic
Socot acum de flori smălțatu-ți plai
Ostrov hyacintin, frumoasa Zante!
Isola d’oro! Fior din Levante!
Sensul versurilor
Poezia exprimă nostalgia și tristețea față de o insulă dragă, Zante, care evocă amintiri frumoase, dar și sentimentul pierderii și al trecerii timpului. Locul, odată plin de bucurie, este acum văzut ca un loc tragic, deoarece persoana iubită nu mai este prezentă.