margioara

Vai de pomul care creștela margine de livadă:cine trece știu că-l pradăși de freamăt și de roadă.Vai și de copacul carecrește-n marginea pădurii:zi și noapte-l amenințăplumbul rece al securii.Of, că marginile-s greleși-ncep iară să mă doară.Vai de omul ce trăieștela o margine de țară.Grea securea. Ca securea.Cade, taie. Bietul, omul!Tot venitul de aiureastăpânește, vede Domnul.