În noaptea asta la Fu-chou, luna privește
Singurătatea din camera noastră. Iar copiii mei, prea mici,
Prea cruzi, nu înțeleg ce mă ține departe,
Nici nu-și mai amintesc de Chang’an. Pe vremea asta,
Părul ei va fi deja stropit cu parfum, brațele albe de jad
Vor fi tremurând în lumina clară. Când ne va găsi oare iarăși
Împreună, cu draperiile larg deschise, pentru ca razele ei
Să pătrundă înăuntru și să ne usuce lacrimile?
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și singurătate al unui bărbat departe de casă și de familie. El tânjește după reîntâlnirea cu cei dragi și își amintește cu nostalgie de vremurile trecute.