Te-ai purtat pe tine
în întâmpinarea infinitului
mai departe decât oricine.
Ca într-un codru
ai pășit fără frică și prihană,
până acolo unde au început să se audă
centaurii cruzi ai cunoașterii,
urlând după hrană.
Ajuns în aceste adâncuri ale mirării –
n-ai uitat niciodată drumul înapoi
al țării.
Versul tău curge prin mulțime,
cu fiecare om, cu fiecare an,
la o și mai întinsă adâncime.
ca un ocean.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus lui Eminescu, subliniind curajul său în explorarea infinitului și importanța legăturii sale cu țara. Versurile sale continuă să inspire și să influențeze generații.