Bufon tâmpit și masochist mai sunt
Mă lupt cu mori de vânt
Mai mari ca ale lui Quijote
Și-asta o fac de visător ce sunt
Căci în pământ m-am afundat adânc
Tot încercând să-ating înalte cote.
Mă văd a doua între trei marmote
Și nu-mi plătesc cu vorbe pâinea ce o mănânc!
Ochii unui cameleon ar vrea să mă ajute
Și-o minte ca un procesor ar trebui să-mi cânte
Să pot să calculez și să măsor un munte
De prea multe idei întortocheate și contradictorii
Ce vin spre mine ca un tren grăbit,
Sau asta e imaginea ce o atribui stării
Des resimțită de un spirit etern nemulțumit.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de nemulțumire interioară și lupta cu propriile gânduri contradictorii. Naratorul se simte copleșit de idei și aspiră la o claritate mentală pe care nu o poate atinge, fiind într-o permanentă căutare.