Foaie verde, rug de mure,
Pădure verde, pădure,
Lasă-mă să intru-n tine
Că ești singură ca mine.
Lasă-mă la umbra ta
Că nimica n-oi strica,
S-aud glas de păsărele,
Să mă-ngân și eu cu ele.
Să beau apă din izvoară
Să-mi ajungă pân’ la vară,
Și-am să intru iar în tine
Că ești singură ca mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a găsi alinare și consolare în natură, identificând o legătură profundă între starea de singurătate a eului liric și cea a pădurii. Natura este văzută ca un refugiu unde se poate găsi pace și înțelegere.