Strofa 1:
Am mâncat garoafe azi-noapte, și mi s-a făcut un dor
De lumină, de-ntuneric, și mi-era teamă să nu mor (x2).
Strofa 2:
Noaptea, noaptea câte mături mângâiau asfaltul cald
Țigănci scunde, fumătoare spuneau vorbe de smarald (x2).
Strofa 3:
Noaptea, luna și minciuna, noaptea pictorul se plimbă
Și vin roiuri de cuvinte și se pun la noi pe limbă, mamă (x2).
Strofa 4:
Știu, n-a fost ziua ta, știu, a fost o zi oricare
Mamă, garoafele sunt dulci, garoafele-s amare (x2).
Strofa 5:
Pașii lui sunt mari și-n barbă poartă stele dulci de lapte,
Mamă, cred că barba lui e adevărata noapte (x2).
Strofa 6:
Am mâncat garoafe azi-noapte, i-am întins și lui vreo două
Și garoafele plângeau și lucea în ele rouă, mamă (x2)
Rouă, rouă, rouă, rouă, rouă, rouă
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de dor, teamă și melancolie, folosind imagini poetice nocturne și simboluri precum garoafele. Versurile sugerează o căutare a sensului în întuneric și o acceptare a dualității vieții, dulce și amară.