I
Ceteră, inima mea, măi doruleț dor
Și strunile de pă ea, măi doruleț dor Bis
Cetera-i a mea inimă, măi doruleț dor și dor
Și strunile mă alină, măi doruleț dor și dor Bis.
II
Care frunză pică jos, măi doruleț dor
Nu mai urcă unde-o fost, măi dorulet dor Bis
Care frunză pică-n vale, măi doruleț dor și dor
Nu mai urcă păstă vale, măi doruleț dor și dor Bis.
III
Să fii mare nu-i mirare, măi doruleț dor
Să fii om îi lucru mare, măi doruleț dor Bis
Să fii mare nu-i nimica, măi doruleț dor și dor
Omenia te ridică, măi doruleț dor și dor Bis
Să fii mare nu-i mirare, măi doruleț dor
Să fii om îi lucru mare, măi doruleț dor
Sensul versurilor
The song uses the 'ceteră' (a stringed instrument) as a metaphor for the heart, expressing a deep sense of longing and melancholy. It reflects on the transient nature of life, comparing it to a falling leaf, and emphasizes the importance of humanity over mere greatness.