La para unui foc, cei trei,
Cu golurile ochilor înnegurate,
Încovoiați, sub salcia imensă, șopoteau:
– Minciuni, ne-au dat afară din cetate.
Și palmele stâncoase, albe,
La para focului mai stins, mai stins,
Se întâlniră într-un jurământ:
– Nu, n-am învins, nu ne-au învins.
În toamna anului 1939
Când zorile ieșeau din mare înghețate,
Trei morți vegheau, trei morți:
Isus, Lord Byron și Panait Istrate.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de deznădejde și revoltă, personificată prin trei figuri marcante (Isus, Lord Byron și Panait Istrate) care veghează într-un context istoric sumbru. Ei simbolizează pierderea și refuzul de a accepta înfrângerea.