Dimitrie Stelaru – Cei Trei

La para unui foc, cei trei,Cu golurile ochilor înnegurate,Încovoiați, sub salcia imensă, șopoteau:– Minciuni, ne-au dat afară din cetate.Și palmele stâncoase, albe,La para focului mai stins, mai stins,Se întâlniră într-un jurământ:– Nu, n-am învins, nu ne-au învins.În toamna anului 1939Când zorile ieșeau din mare înghețate,Trei morți vegheau, trei morți:Isus, Lord Byron și Panait Istrate.

Nikolaus Lenau – Cei Trei

Trei călăreţi pe câmpul gol,Învinşi, se-ntorc domol, domol.Din răni adânci cad stropii grei,Simt caii sânge cald pe ei.Din frâie picură, din şa;De colb şi spume-i spală-abia.Caii-l reţin, călcând tihnit,Astfel prea gros e, prea grăbit.Merg călăreţii-n strâns alai,Se sprijină-ntre ei pe cai.Mâhniţi, în faţă se privescŞi unul altuia-şi grăiesc:„M-aşteaptă-o floare în pridvor,De-aceea-mi pare rău că mor.”„Am … Citește mai mult