Erau flori roșii, galbene și ape
lângă mâinile, lângă sufletul ei;
Toate păcatele erau aproape –
Toate negurile tulburau munții febrei.
Aduceți liniștea turnurilor, înaltelor –
Cine stă între porți ca o moarte?
Visul dați-l toamnelor, altelor,
dar lăsați-i himera aceea și-o carte.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unei persoane bolnave, aflată probabil pe moarte. Versurile evocă imagini puternice legate de suferință, păcate și apropierea morții, sugerând o luptă interioară și o dorință de alinare.