E plină strada,
Tot orașu-i plin
De oameni care poartă mască.
Copiilor, chiar celor
Nou-născuți, cu dragoste
Și grijă li se pune
Una câte una
Pe măsură.
Și mai apoi bătrâni,
Așa sunt îngropați
Mascați de nu știi dacă-s
Morți ori vii.
Și undeva, se spune
Că există câmpuri
Fără soare fără stele
Dar fiecare piatră
Ține ascuns
Un ochi deschis.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în care oamenii sunt constrânși să poarte măști, ascunzându-și adevărata identitate și emoțiile. Metafora măștii sugerează o societate ipocrită și sufocantă, unde chiar și după moarte, oamenii rămân ascunși.