Dimitrie Grama – Au Trecut Sărbătorile
Au trecut val-vârtejsărbătorile.Clopotele veșniciei batîn fulgul de zăpadă.O mânășterge clipași rămânem prizonieriitimpului.Au trecut sărbătorile…
Dimitrie Grama
Dimitrie Grama – Chemarea
Singur, așteptnoapteacaredezvăluie taine.Sunt treazde întunericși lângă minefratele luminiis-a culcatpe piatra rece.Din cerpâlpâie timidochi de căprioară.Pipăi culoareabezneiși te chem.Pașii tăisunt luminacareîmi încălzeștefruntea.
Dimitrie Grama – Durere Acum
Toată lumea știe căTocmai înainte de a ne treziMai murim un pic.Moartea nu doare!De aceea dăm indiferenți din umeriȘi ne prefacem că nu există.Ne doare drumulNe doare pasulNe doare acumCăci ieri nu am existatȘi mâine nu mai suntem.
Dimitrie Grama – De Partea Cealaltă
Peretele de care îmi sprijin viațas-a subțiat în dreptul sufletuluiși o mână mi-a trecutde partea cealaltăpipăind întunericul.Avea sânii tari și gura fierbintemai ales la început..De partea cealaltă am simțitun alt Dumnezeu.Pipăia și el întunericulprintre crăpături am simțito grămadă de alte mâinipipăind întunericul.Aveau sânii tari și gurile fierbințimai ales la început..Mi-au spus: e aici,e Dumnezeu, e … Citește mai mult
Dimitrie Grama – Reîntâlnire
Mă trezesc lângă o fereastră deschisăîn care o femeie tânărăține un prunc în brațe. Măîndeamnădin ochi să mă apropii.Fără să privesc îi spun:„Sunt eu acest copil, mamă!”De ce mi-l arăți tocmai acumcând m-am reîntors?Nu-mi răspunde. Își întoarceprivireaînspre interior.Acolo pe un scaun înalt e tata.Fumează și tace.Eu cresc în brațele mamei caremă scapă în stradă unde … Citește mai mult
Dimitrie Grama – Din Cer
Nu, nu a mai plouat demultDin cer caddemoniîngeri morțipietre negre.Cineva, în Africaîngână un blestemori poate-o rugăciuneCine să-nțeleagă?Cine să știe?Demult n-ai mai vorbitcu Dumnezeuși liniștea îți batecu ciocane reciîn cuget.Deschizi ușaieși,ești liberAfară plouă cu demoni
Dimitrie Grama – Prima Iubire
Îmi aduc bine aminte prima iubireErau încrustate în ea numele noastreÎncrustate pentru totdeauna.Apoi ne-a cuprins fricaȘi ne-am despărțit alergândCa nebunii în direcții opuse.Mă întreb dacăMai merită săNe oprim din goană.
Dimitrie Grama – O Lume de Măști
E plină strada,Tot orașu-i plinDe oameni care poartă mască.Copiilor, chiar celorNou-născuți, cu dragosteȘi grijă li se puneUna câte unaPe măsură.Și mai apoi bătrâni,Așa sunt îngropațiMascați de nu știi dacă-sMorți ori vii.Și undeva, se spuneCă există câmpuriFără soare fără steleDar fiecare piatrăȚine ascunsUn ochi deschis.
Dimitrie Grama – Coridorul
A rămas treazcam pe la mijlocul coridorului.Acolo i-a căzut din mânăstiloul cu rezervor,iubita,crucea,arma albă!Coridorul,pergament uscat, steril,i-a râs sfidătorîn faţă, careacum nu maiera faţa lui.
Dimitrie Grama – Umbra Gândului
De mult te uițispre mineși nu mă recunoști.Firește,ne despart orizonturipe care trupulnu le poate atinge,ne desparte râsul,ne desparte plânsul.Și nu mă recunoștipentru că eu suntdoar umbra gânduluicare așteaptăsă fie rostit.