Mircea la bătaie.
Armia maghiară țara a-nvelit;
Soarele văzând-o, a îngălbenit.
Dar bătrânul Mircea nu se înspăimântă:
Cu o mică ceată de voinici s-avântă.
Nu că el voiește țara a scăpa,
Ci va să-mplinească datoria sa.
Unde este timpul cel de bărbăție
Când murea românul pentr-o datorie!.
Pe un cal ce mușcă spumă în zăbale,
Printre zi și noapte el își face cale.
– „Frații mei! vorbește falnicul bătrân,
Dumnezeu voit-a ca să mor român.
Cel ce a sa viață țării sale-nchină
Piere ca lumina într-a sa lumină.
Ce e-n viața țării viața unui om?
Ce e-n primăvară floarea unui pom?
Ceea ce prin stele este-o stelioară
Și-n nemărginire un minut ce zboară.
Șoimul când se vede prins de vânători,
Spun că își sfărâmă cuib și puișori.
Astfel decât lanțul brațul să le-ncingă,
Ce-i român, ce-i nobil astăzi să se stingă. „
Unde este timpul cel de bărbăție
Când murea românul pentr-o datorie?!
Sensul versurilor
Piesa evocă spiritul patriotic și sacrificiul suprem pentru țară. Mircea cel Bătrân este prezentat ca un erou care își îndeplinește datoria, chiar și în fața unei armate superioare, subliniind importanța valorilor naționale și a dăruirii de sine.