[Vers1]
Noaptea tulbure stinge stelele,
Poate-n ele stă scris.
Dedesubt văd nori,
Asta simți când zbori.
Totul în jur s-a aprins.
[Bridge]
Ies în lumină,
Munții se-nclină
În umbra mea.
Cerul veghează,
Marea dansează
Sub ploaia grea.
[Refren]
Vântul în spate
Mă duce departe,
Cerul se sparge,
Soarele-a apus.
Noaptea nebună
Miroase-a furtună,
Suflul îngheață
când sunt tot mai sus.
[Vers2]
Soarele de jar
Îmi răspunde iar,
O să mă simtă venind.
Dacă mă întind
Norii să-i cuprind,
Am să-mi văd umbra plutind.
[Bridge]
Ies în lumină,
Munții se-nclină
În fața mea.
Cerul veghează,
Marea dansează
Sub ploaia grea.
[Refren]
[Bridge2]
Stau agățat, timpul s-a stins
Și stelele se pierd.
Stau agățat într-un capăt de cer.
Sensul versurilor
Piesa descrie senzația de libertate și euforie resimțită în timpul zborului. Este o călătorie metaforică spre înălțimi, unde se întâlnesc elemente ale naturii și se depășesc limite.