Versuri corectate și adnotate
Cântă o catirincă în colțul unei străzi,Cântă o catirincă un cântec de demult;Erau în el acorduri de triste serenade,Și fără voie, parcă, am stat ca să-l ascult.Erau iubiri străbune și parcă-mbălsămateÎn cântul ce-alungase tăceri de țintirim.Așa purtăm cu toții neștiutori în spateUn cânt ce nu-i al nostru și totuși îl trăim.Au fost odată inimi ce-au … Citește mai mult
Afară plouă ca și toamna și-i urât,Mă uit pe geam ca după tine, și atât.În mine toate amintirile te-așteaptăDe-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângândÎn mine nu mai este nici un gând.Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;Mă împresoară chipul tău din toate părțile.Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurileÎmi amestecă pe … Citește mai mult
În odaia pentru meseStau pe patru rânduri deseMese mici,Ca de pitici,Și pe eleFarfurii, furculițe, păhărele,Toate ca pentru copii.Și copiii toți mănâncăDarMatei cel mofturosScapă prăjitura jos:Se tot uită lung la eaȘi ar plânge și nu vrea.Dinu-i spune:-Fii pe pace, îți dau prăjitura mea!Știu că ție tare-ți place!
Toți acei ce-ntreaga varăAu lucrat din zori în seară,Toamna au roade bogate,Au și fructe, și bucate,Mere,Pere,În panere.PruneBuneȘi alune,Și gutuiAmărui,Cu puf galbenCa de pui.Și tot felul de legume,De nu le mai știi pe nume.
Omule, ce urci pe schele mereuCărămizi, de dimineața până seara,Cum aș vrea să-ți port și eu povara,S-o-mpărțim – să nu-ți mai fie greu!..Omule, care-ai bătut la ușa meaGol și flămând și-aproape fără grai,Ia-mi hrana mea și cel din urmă straiȘi bucură-te cât vei mai putea.Omule, care-ai trecut pe lângă minePurtând tăcut dureri ce nu le … Citește mai mult
Ce-i fi făcând pe-acolo unde ești?Pe-aicea plouă liniștit… pustiu…Cu unghia pe geamul străveziuScriu începutul unei vechi povești.În jurul mesei fac călătorii,Neobosit, deși-am pornit de-un ceas.Vreau parcă să ajung unde-ai rămas,Deși cu gândul tot te-aștept să vii.Și-așa, absent, de mult călătorescPurtând în minte fericirea noastră…Le geam o clipă ca să-mi răcorescÎmi razăm fruntea caldă de fereastră.
Eu te-am purtat cu seriozitateÎn trupul inestetic și vulgar:O îngăimare de eternitateDe clar de lună mort, și var.Te-am deghizat cum am putut mai binePăstrându-te intact ca pe-o mumie,Și ai crescut neturburat în mineAșa cum scrie în Biologie.Sub carnea inutilă și greoaieEu te-am simțit pășind aristocratic,Cu capul tău rotund de cucuvaieȘi nostalgii străvechi de asiatic.De câte … Citește mai mult
Acum în miez de noaptePoetul se deșteaptăÎn mine, ca un om.E ca un „alter-ego”Desprins de trupul meu,Născut din taina-mi neagrăPe care n-o-nțeleg.Și el vorbește singurȘi eu transcriu pe negruGândirea lui cu duhulDin care se încheagă:Un conțopist pe careÎn șoaptă l-a trezitSă nu-i tulbure visul.Poetu-ncet dicteazăÎn limba-i de fantomă,Poezii din altă lumeCe-o știe numai el.Glas surd … Citește mai mult
Trece soarele prin mine ca prin geam.Ce mai sunt? Ce mai am?Ce-am rămas?Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas.Câte veacuri oare au trecutDe când stau în soare, fără gând?Oare-s eu acela de la începutCe-a rămas aicea, ezitând?Sau lumina asta de la soare,Scânteind în ochi, ca pe izvoare,Mă petrece înspre negre locuri,Desfăcând în clipe albe veacuri.Prin … Citește mai mult
Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristețea,Când părăsită sta de vorbă cu sine însăși tinerețea,Și mișcătoarea lor cupolă deasupra-și clătina verdeața,Părea că-n jurul meu prin ramuri în mii de palme bate viața;Iar câteodată crengi uscate păreau cădelnițând un mort.Pe sub castani cu frunza mare și azi tristețea mea mi-o port.În după-amiezi … Citește mai mult