Cine sunt? Mă uit în oglindă și pare
În stare să schimbe realitatea, dar oare
Firele albe ce le văd sunt ale mele?
Dar ridurile apărute sunt consecințele.
Tristețea ce o văd îmi aduce un gând
C-am început râzând și am terminat plângând,
Tot așteptând să am puterea să mă schimb,
Îmi dau seama că în orice luptă trebuie să-nving.
Pribeag în vise mă văd pe culmi de munți
Scriind versuri să le cânt și tu s-asculți
Și mulți încearcă să mă doboare, dar nu pot,
Căci mă plimbă vântul și îmi schimbă tot.
Tot felul de peisaje mă pierd, mă trezesc
Încercând din nou să iubesc fără să greșesc.
Poate nu mă pot schimba și totuși încerc,
Nu vreau să ajung la final și totuși alerg..
Dar eu aș putea fi mai bun de atât,
Aș vrea să mă schimb, dar sunt pregătit să-nfrunt
Ca o petală în vânt și tot fără să plâng.
Purtat de un gând sunt cine sunt..
Aș putea fi mai bun de atât.
Pun cuvânt lângă cuvânt și totuși cine sunt.
Mă simt ca prima stea pe cer, mă simt singur pe lume,
Mă simt într-un vis pregătit să adune
Doar lucrurile bune, doar sentimentele,
Doar gândurile ce îmi invocă speranțele.
Nu vreau să dezamăgesc și totuși o fac,
Nu vreau consecințele rele să le trag
și totuși o fac, nu pot rămâne resemnat,
Așa că îmi arunc privirea de pe un catarg
În marea de oameni și încerc mereu
Să nu rămân singur în destinul meu.
Încerc să știu să aleg și să țin aproape
Dintre stele doar luceafărul din noapte,
Dintre speranțe doar dacă se poate
Să le ard în vise pe cele deșarte..
Dar eu aș putea fi mai bun de atât,
Aș vrea să mă schimb, dar sunt pregătit să-nfrunt
Ca o petală în vânt și tot fără să plâng.
Purtat de un gând sunt cine sunt..
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea identității și dorința de schimbare, în ciuda sentimentului de a fi purtat de val. Vorbitorul reflectă asupra trecutului, prezentului și viitorului, exprimând speranța de a deveni o versiune mai bună a sa.