E primăvară, iar, iubita mea,
Și ne-nălțăm, în dansurile noastre,
Spre infinitul dalelor de astre
Ce-așteaptă pașii noștri-a le călca.
Strălucitori, parcurgem lumi de vis
În volte-mbrățișate de iubire
Și, ca-ntr-o dulce, blândă fulguire,
Ne scurgem printre flori de paradis.
În lumea-ceea, gândurile tac
Și numai ochii pot să mai vorbească
Prin scânteierea lor nepământească.
Acolo, în al stelelor iatac,
Iubirea noastră poate să-mplinească
Destinul scris în vastul zodiac.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste cosmică, desfășurată într-un decor de primăvară eternă. Iubirea este văzută ca un dans spre infinit, un destin scris în stele, într-o lume unde gândurile se topesc și doar ochii vorbesc.