Salvatore Quasimodo – Adesea Un Râu
Adesea un râuiradiază astre solemne,stupi de sulf se leagănădeasupra capului meu.Timp de albine: iar miereaeste în gâtul meucă proaspătă de sunet.Un corb, în plină amiază se roteștepeste gresii cenușii.Văzduhuri iubite: unde liniștea de soareînvață moarte, și noaptecuvinte de nisip,de patrie pierdută.