Ai adormit, prințesa mea? Visezi?
Ești obosită după greul zilei?
Aș vrea să intru-n visul tău, să vezi
plutirea prin înalturi a acvilei.
Eu te-aș chema să te ridici în zbor,
să-mi fii alături sus, pe-un cer albastru,
să ne-aruncăm, vijelios, pe-un nor
mai depărtat de toți ceilalți, sihastru.
iar apoi, ca și zeii din Olimp,
să ne-mplinim iubirea în tăcere,
prin trupurile noastre, în alt timp,
îmbrățișați în clipe de plăcere.
Să intru-n visul tău, să te trezesc?
În somnul liniștit, pari o copilă …
pe care o veghez … și o iubesc …
Încep să mă transform … Sunt o acvilă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a proteja și iubi o persoană dragă, transpusă într-o metaforă a veghei și a transformării în acvilă. Naratorul își dorește să împărtășească visele și să își exprime iubirea într-un mod transcendent.