Pașii tăi, prin visuri, și-au făcut cărare
Ce-mi străbate cerul nopților de dor,
Ca o stea ce arde într-o căutare
A iubirii-ascunse-n suflet muritor.
Tălpile-ți sunt goale, calci ușor și-mi vii
Caldă și ferice-n brațele deschise
Pentru-a te cuprinde și a-ți aminti
Simfonia noastră-n mii și mii de vise.
Voalul tău se-așterne-n umbra unor șoapte
Ce se-nalță tainic printre flori de vis,
Atrăgând cu smirnă fluturii de noapte
Spre o nouă viață, c-un destin rescris.
Trupul tău îmi cântă, ochii tăi mă ard,
Vraja ta-mi îndeamnă sufletul să cânte
Și să-i ceară voie inimii de bard
Să îți iasă-n cale, gata să te-ncânte.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire eterică, trăită în vis, unde persoana iubită apare ca o apariție luminoasă și caldă. Este o celebrare a iubirii pure și a dorinței de a o păstra vie în amintire.