Cabana noastră-i goală fără tine
și azi, când a trecut o altă zi
în care mi-am dorit atât să vii,
ca brațele-mi să-ți fie ca un fort
ce te-nconjoară, cu mișcări feline,
în zâmbetul iubirii ce ți-o port.
Te-am așteptat, cu gândurile pline
de tot ce-nsemni, de tot ce-nseamnă “noi”,
sărutul, râsul, ochii tăi vioi,
de glasul tău ce, asemenea unui cânt,
trimis din cer iubirea să-mi aline,
îmi spune că sunt îngeri pe Pământ.
Tu vei veni, te știu, îmi ești în sânge,
și vei sosi, tăcut, pe-nserat,
la cuibul nostru-atât de minunat,
la margine de lac, ce-alină, parcă,
durerea unei sălcii care plânge
în timp ce, peste ape, văd o barcă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și așteptarea unei persoane dragi. Naratorul își imaginează reîntâlnirea și își amintește cu drag de momentele petrecute împreună, găsind alinare în natură.