În visul meu, ca o minune,
te-ai strecurat cu pași ușori
de tânără sălbăticiune,
cu ochii mari, atrăgători.
Și mi-ai privit adânc, în suflet,
te-ai luminat și ai zâmbit,
iar visul, după un răsuflet,
a devenit neliniștit.
Ar fi dorit să mai rămână
cu tine-acolo-n lumea sa,
iubindu-te și, mână-n mână,
să vă-ndreptați, de s-ar putea.
Pe-a nemuririi vieții cale
spre locul veșnicei lumini,
spre lumi eterne, ideale,
sub cer albastru, cu grădini.
Și s-a-ntâmplat acea minune,
iar tu plutești în visul meu
pe brațele ce vor a-ți spune:
„Nu e doar vis! Ești tu și eu.”
Sensul versurilor
Piesa explorează o iubire idealizată, născută într-un vis. Vorbește despre dorința de a transforma visul în realitate și de a împărtăși o legătură eternă cu persoana iubită, într-un loc idilic.