În alb, pe malul mării, fericită,
zâmbind, cu o privire visătoare,
stârnești bătăi de aripi și mirare
la pescărușii care se agită.
Îți trec prin față amintiri plăcute
purtate de priviri mângâietoare,
în zborul ce le poartă peste mare,
spre zarea cu speranțe renăscute.
O, da! – îți amintești ieșind din mare
cu valuri zbuciumate în suspine
un astru-n dimineața când scrisoarea
aceluia ce nu credeai că vine
ți-a alungat tristețea, întristarea
și a sădit speranțe-ntre ruine.
Daniel Vișan-Dimitriu
(3 iun. 2015, Vol.”Chipul iubirii”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de fericire și speranță regăsită. Amintiri plăcute și o scrisoare neașteptată alungă tristețea și readuc speranța într-un suflet zbuciumat.