E-un felinar ce ziua nu se stinge,
deasupra unei porți, pe strada mea
și arde cu o flacără ce-abia
apropiindu-te o poți distinge.
Când, uneori, un trecător se oprește
și îi observă flacăra, mirat,
un singur gând încearcă: “E uitat!”
Atât – și pleacă, nu se mai gândește.
că, poate, cineva, oftând din greu,
așteaptă ca lumina-i să atragă
ființa ce odată i-a fost dragă.
Că-i zi sau noapte, felinarul meu,
în pâlpâirea flăcării, se roagă
să nu mai ardă. Îl voi stinge.. eu.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol. “Chipul iubirii”)
Sensul versurilor
Piesa descrie un felinar care arde zi și noapte, simbolizând o speranță persistentă, dar aproape stinsă. Naratorul își dorește să stingă felinarul, sugerând renunțarea la așteptare și acceptarea singurătății.