Seara-n care marea se-ntâlnea cu Luna
Mângâindu-i forma-n valurile moi,
Mi-a șoptit că lângă mine-ntotdeauna
Tu-mi vei fi pe drumul către timpuri noi.
Cum vor fi acestea, cum se vor deschide
Spre amurgul-poartă către alte vieți,
Poate voi afla-o de la perseide,
Șoapte picurânde scurse din peceți.
Puse pe destine scrise-n pergamente
Zăvorâte-n pacea lumilor de-apoi.
Dar din nesfârșire, mai răzbat fragmente
Strălucind o clipă mai presus de noi.
Unul dintre-acestea, spre deosebire,
Mi-a adus o șoaptă ruptă din trecut
Și din viața-n care tu mi-ai fost iubire,
Începând cu clipa când te-am cunoscut.
Șoapta pare-o filă scrisă-ntr-o poveste
Unde, printre rânduri, mă aflam și eu,
Învelindu-ți trupul în priviri celeste
Și în rugăciunea sufletului meu.
Daniel Vișan-Dimitriu
(17 aug. 2022, Vol. “Aripi de azur”)
Sensul versurilor
Piesa explorează amintiri ale unei iubiri trecute, aduse de o șoaptă din trecut în timpul unei nopți cu perseide. Naratorul reflectă asupra destinului și a rolului iubirii în viața sa, simțind o conexiune spirituală profundă.