Și mi te-apropiai, plutind, din ceruri,
Și mi te dăruiai pe câte-un nor,
Atât de natural și arzător,
Încât simțeam iubirea din eteruri
Făcându-mă de tine cerșetor.
Și te cerșeam, și te purtam pe brațe
În zborul peste Podul Curcubeu,
Și mă simțeam, atunci, precum un zeu
Ce își transformă norii în fânațe
Cu-arome dulci de … numai tu și eu.
Și te-am luat, mi te-am luat în sânge,
Și m-ai luat în suflet și în gând,
Și ne-am luat cu totul, rând pe rând,
Cu tot ce-am reușit de-atunci înfrânge …
Și drumul spre Acasă așteptând.
Daniel Vișan-Dimitriu
(9 feb. 2017, Vol. “Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și eterică, idealizată și trăită la intensitate maximă. Este o căutare continuă a împlinirii și a reîntoarcerii la un loc idealizat, Acasă.