Privesc iubirea ta cum zboară
Prin ochii tăi
Spre iarna mea
Și văd cum cerul se-nfioară,
Iar îngeri zborul își opresc
Și, dintr-odată, strălucesc
În raze care
Se strecoară
Spre ultimul suspin
De nea.
În cântecul de primăvară,
Dansează norii
A pustiu
Și se petrec spre-o nouă seară
Cu stele care-ncet, încet,
Destramă locul lor secret
În care-așteaptă
Să apară
Tot ce avem în suflet
Viu.
Daniel Visan-Dimitriu
(15 mar. 2025, Craiova)
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea iubirii ca o forță transformatoare, comparată cu stelele care își dezvăluie secretele. Versurile sugerează o călătorie interioară spre descoperirea a ceea ce este viu și esențial în suflet.