Departe, peste mările din vise,
Necunoscută-n lumi de azi și ieri,
Apare din tărâmuri interzise
Și doar în vis permite-apropieri.
În jurul ei, sunt vise care-așteaptă
Să se deschidă stâncile cumva,
Să se-ntrevadă-n ele prima treaptă
A unei scări pe care pot urca.
E-o insulă cu marginile-abrupte,
Încinsă cu un brâu de valuri reci
Din marea care-așteaptă să se-nfrupte
Cu vise care-și fac prin ea poteci.
Sunt multe și încearcă să găsească
Intrarea-n lumea care, doar în vis,
Mai poate câte-un dor să potolească
Și să-i amâne drumul spre abis.
Când l-am trimis, știind că el va trece,
Nu m-am gândit la stânci sau că-i e greu,
Dar a intrat și nu mai vrea să plece …
E raiul lui și încă-i visul meu.
Daniel Vișan-Dimitriu
(19 iun. 2022, Vol. “Aripi de azur”)
Sensul versurilor
Piesa descrie un loc de refugiu găsit în vis, un tărâm interzis și greu accesibil, unde dorințele pot fi împlinite. Un suflet, odată ajuns acolo, nu mai dorește să plece, găsindu-și raiul personal.