Îmi plouă pe-o stradă anume
Cuvintele cad în zadar
În stropii cu gustul amar.
Ce ploaie, ce ploaie cu spume!.
Mă fulgeră cerul prin norii
Din care îşi scutură, sec,
Cuvinte de dor ce se-ntrec
Să-nvie prin mine fiorii.
Îşi mută văzduhul taraba
Din pagina stropilor reci
În cea a uitării pe veci.
Şi plouă cuvinte cu graba
Pe care o ai când te-apleci
Să iei ce-a căzut.. şi-i degeaba.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și dorință exprimat prin metafora ploii. Cuvintele cad ca picături amare, iar amintirile se estompează în uitare, lăsând un gust amar.