Te-aștept de o oră, iubito, și sper
să-ți simt bucuria în mersul ușor,
privirea din ochii pe care-i ador,
parfumul pe care-l degaji în eter.
Sub teii în floare aș vrea să te plimb
pe-aleea ce-ți place, c-un vechi felinar
ce-ades ne atrage cu ochiu-i de jar
când ziua și noaptea spre seară fac schimb.
Te-aștept pe o bancă uitată în parc
din vremea în care râdeam încântați
mergând fericiți de curând săgetați
de-un zeu ce își plimbă prin ceruri un arc.
Apari, punctuală, c-un zâmbet ștrengar,
frumoasă, distinsă, plutind ca un vis,
un înger la mine de soartă trimis,
să-mi fie pe viață al zeilor dar.
În ochii căprui care îți strălucesc,
Se-aprind mii de stele când spun: te iubesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie așteptarea nerăbdătoare a persoanei iubite într-o zi de mai, într-un cadru romantic. Naratorul își exprimă admirația și dragostea profundă față de persoana așteptată, văzând-o ca pe un dar divin.