Te-ai supărat odată, tu
– nu ştiu ce îţi făcusem eu –
dar, reguli care sunt tabu,
să le mai ocoleşti, e greu.
M-am supărat odată eu,
– azi, nu mai ştiu ce mi-ai făcut –
căci, să mă ierte Dumnezeu,
ţi-am zis ceva ce te-a durut.
Au fost şi de-astea, au mai fost,
o dată tu, o dată eu,
dar pot, îţi jur, să recunosc:
noi doi… ne vom iubi mereu.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol. „Chipul iubirii”)
Sensul versurilor
Piesa explorează dinamica unei relații marcate de certuri reciproce și regret, dar subliniază, în final, o iubire durabilă. Versurile reflectă asupra greșelilor făcute și asupra capacității de a depăși momentele dificile, evidențiind legătura profundă dintre cei doi.