Erai pe malul mării și dansai
Atât de singură și de pierdută
În liniștea din care auzeai
O muzică pe plajă așternută.
Ca un covor de stele într-un vis
Venit din depărtări, din veșnicie,
În timpul infinit și indecis
Între “a fost” și “ce va fi să fie”.
Piciorul tău, la fiecare pas,
Făcea în trupul său o eră nouă
Pe care-o salutai a bun rămas
Cu mâinile întinse, amândouă.
Privindu-te, curând am auzit
Ce nu mai auzisem niciodată:
O muzică venind din infinit
Ce mi-a umplut ființa dintr-odată.
Nu mi-am putut abține un suspin
Și m-ai văzut, te-ai îndreptat spre mine,
Mi-ai oferit al stelelor cămin
Și o eternitate să m-aline.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire magică pe malul mării, unde dansul unei persoane singuratice dezvăluie o muzică infinită. Această muzică umple ființa observatorului, oferindu-i o eternitate alături de stele.