Când pleci, îmi pare-n liniște că-i bine
Și stelele că-mi cântă mai frumos,
Pe-acorduri noi, mai tandre și mai fine,
Făcându-mă, prin gânduri, păcătos.
Nepregătite-n lumea de păcate,
Se-alintă și mă roagă să le-nvăț
Să se descurce singure, să-noate
Pe valuri ce se-aleargă a dezmăț.
Ce gânduri mă încearcă! Ce stricate!
Păi, ce cred ele, că-s instructor eu,
Cel care s-a pierdut demult de toate
Și a rămas doar pentru una zeu?
Ce faci, iubito? Cum e-n Cipru, bine?
Aici o ploaie tocmai a-nceput,
Dar știi că-mi place. Tu, pe la piscine,
Cu turcaleți prin jur, ce-ai mai făcut?
Costumul tău, le-a inspirat iubire? –
Că și prin gânduri toată vlaga-mi storci
Când mă gândesc la tine în neștire …
Mai stai, că e frumos!.. Iar te întorci?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și gelozia unui bărbat față de iubita sa aflată în vacanță. El își amintește de ea, dar este și chinuit de gânduri legate de posibila ei interacțiune cu alți bărbați.