Sunt flacăra sărutului sălbatic,
desprinsă dintr-o lume ireală
în care timpul a rămas ostatic,
iar muzica a devenit carnală.
Mereu arzândă, veselă și vie,
cu frica doar a jarului mocnit,
dansez, atât cât viața va să-mi fie
preludiul unui drum spre infinit.
Dar și atunci, în zboru-mi de scânteie,
voi căuta o cale spre o viață
în care un sărut să-mi fie cheie
ce va deschide porți de fortăreață.
Voi reaprinde focuri prin uitare
și am să fiu păcatul de pe buze
ce-l vor și-l cer în rugi ca o chemare
din jarul încă viu de printre spuze.
Eu, flacăra sărutului, acum,
pe-o muzică ce pâlpâie-n surdină,
îți caut pe sub vălul de parfum
iubirea, focul meu să întrețină.
Daniel Vișan-Dimitriu
(25 mar. 2016, Vol. “Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare pasională și eternă a iubirii, asemuită cu o flacără ce arde mereu. Vorbitorul caută un sărut care să deschidă noi orizonturi și să reaprindă pasiunea, chiar și din cenușa trecutului.