De voi pleca, să nu-mi privești în urmă!
Copacii-n primăveri vor înflori
Ca și acum, neașteptând o zi
În care și lumina lor se curmă.
Așteaptă răsărituri noi! Așteaptă
Apusuri încărcate de-amintiri
În care-au fost atâtea risipiri
De sărutări și vorbe spuse-n șoaptă!
Când vei simți un vânt că te adie
Și te-nfioară-n valuri ca un cânt,
Primește-i mângâierea c-un frământ
Și fă-i tristeții drum spre agonie!
Trecutului, de vrei să-i faci cărare,
Doar printre gânduri fă-o, cât mai rar,
Iar de-o parcurgi spre bucurie, iar,
Alege zilele de sărbătoare!
Rămâi cum ești acum! Rămâi așa
Cum te-am dorit și, prin destin, te am!
Nu te schimba! Îți sunt cum îți eram
Și îți voi fi, chiar dacă voi pleca.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane care se pregătește să plece, îndemnând persoana dragă să nu se uite înapoi cu regret, ci să aștepte noi începuturi și să păstreze amintirile frumoase. Chiar și în absență, legătura dintre ei va rămâne neschimbată.