Eu v-o spun doar vouă – n-aș vrea să se-audă
C-am dansat azi-noapte cu o paparudă.
Cum a fost? Păi … altfel și vă povestesc
Tot, cu amănunte, nu vă aburesc.
Eu, fiind în pană … de-aia, de țigară,
Zic: “Mă duc, nevastă! ”. “Vezi că plouă iară! ”
“Fir-ar ea de ploaie! ” – nu știam atunci
Că, prin cea udeală, mă apuc de “munci”.
Mi-am luat eu singur-singurel papucii
Și-am ieșit. Un trăsnet! Iute, semnul crucii…
Cred că asta fuse: până la non-stop
M-a “trăsnit” norocul, c-a venit potop.
Cum umbrelă … ciuciu, m-am ascuns degrabă
Sub prelata ruptă de la o tarabă …
Numai că acolo s-a ascuns și ea;
O priveam și – Doamne! – udă mai era!.
Am luat-o-n brațe, c-așa-s eu, cu milă
Când ceva îmi place și e de prăsilă…
Ochii-i, plini de verde, m-anunțau că-i udă…
Și-am “dansat” o noapte cu o paparudă.
Daniel Vișan-Dimitriu
(12 iun 2019, Vol. “Dor de lele”)
Sensul versurilor
Un bărbat surprins de ploaie se întâlnește cu o femeie misterioasă (o paparudă) și petrece o noapte neobișnuită alături de ea. Poezia descrie o întâlnire neașteptată și plină de umor, într-un cadru natural.