Aștept, prin depărtarea-n care ești,
Să-ți cânte primăvara ce m-apasă
C-un vis în care mi te risipești
Ca o tristețe de neant atrasă.
De-o fi o doină cântecul acest,
Închide ochii, lasă-te purtată
Spre visul meu, ce-ar căpăta un rest
Din tot ce însemnase altădată.
Și n-ar conta că e atât de mic
Atunci când vine dintr-o așteptare
A primăverii care, din nimic,
Așterne în speranță o culoare.
Va crește visul, îl voi crește eu
Cu amintiri, cu vechile povești,
Cu lacrimi ce se-ascund în dorul meu
Trimis în depărtarea-n care ești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și așteptarea, proiectând speranța într-un viitor incert. Visul este hrănit cu amintiri și lacrimi, transformând tristețea în culoare.