Îmi apăreau imagini, în clipe visătoare,
C-un munte și o grotă în care se afla
Comoara căutată de minți scormonitoare
De când se auzise că înc-ar exista.
Trecea ca o legendă a unui rege-nvins,
Dar care apucase în munte s-o ascundă,
Iar cei ce-au căutat-o, în căutări s-au stins,
Nereușind în grota comorii să pătrundă.
Când trec prin chei de munte, pe drum cu serpentine,
Încep să îmi închipui: pe munte de-aș urca,
M-ai însoți, iubito, ai vrea ca tu, cu mine,
Prin grotele ascunse, comori a căuta?
Mi-ai fi însoțitoare, cum de o viață-mi ești,
Pe pantele abrupte de prin sălbăticii
În care doar jivine ce n-ai vrea să-ntâlnești
Străpung tăcerea nopții cu ochii lor făclii?
Azi, visul cu comoara, venit pe neștiute,
Ne duse împreună în grota care fu
Întunecoasă tare, dar eu, pe nevăzute,
Îmi atinsei comoara. Erai, aceea, tu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie imaginară în căutarea unei comori, care se dovedește a fi persoana iubită. Metafora comorii ascunse reprezintă valoarea inestimabilă a iubirii și a partenerului de viață.