Tăcerea apei reflecta spre mine
Mănunchi de raze rupte din apus
În lupta cu tenebrele marine
Ce se doreau luminii mai presus.
Din valuri, încercau să prindă cerul
Cu ultime-ncordări de străluciri
Menite să le ducă-n caruselul
Din lumea nesfârșitelor trăiri.
Era aproape hăul. Valuri sumbre
Veneau să-ncheie crâncenul război,
Strângând lumina lor în mâini de umbre
Venite din adânc de inimi sloi.
Un strigăt și un zbor tăcut de noapte,
picaj ca în furtuna unui gând
Ce se înclină-n fața unor șoapte
Pornite din speranțe-agonizând ….
Din valuri, marea-și pierde giuvaerul,
iar umbre din războiul nemilos
Privesc lumini ce pot s-atingă cerul
Din pene strălucind, de albatros.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta dintre lumină și întuneric în contextul naturii, reflectând asupra speranței și pierderii. Un albatros simbolizează lumina și frumusețea care persistă chiar și în mijlocul întunericului.