Sărutul tău e-atingerea divină
Ce mângâie o floare de cais,
Cu lacrima din roua cristalină
În care se reflectă lumi de vis.
E-aroma ce se simte-n adiere
Când vântul se alintă printre flori,
În serile în care-i o plăcere
Tăcerea-n triluri de privighetori.
Sărutul tău, în dulcea-mbrățișare,
E cântec, e-ncântare, e fior,
E visul dintr-un vis, e renunțare
La tot ce, dintr-odată, e-amăgitor.
Te-nfășor în brațe și, ușor,
Mă pierd în ape limpezi, de izvor.
Sensul versurilor
Piesa descrie intensitatea și frumusețea unei iubiri profunde, comparând-o cu elemente ale naturii și stări de visare. Sărutul devine o atingere divină, iar dragostea este resimțită ca o pierdere într-o lume idilică și pură.