Sfânta iubire
-căci în jurul inimii rotește acoperământul
întunericului
cel ce cere va lua
cu fața descoperită (adică omul dinăuntru)
oglindind
Slava Domnului.
Nu aripi trupești ca ale păsărilor
ci ale Duhului, chemând, ușurând,
cu aripi inteligibile.
Cel nesfârșit și fără trup se micșorează pe Sine
din Bunătate nesfârșită.
Trupul acesta subțire s-a îmbrăcat
prin ochiul care vede.
Mai mult decât să arzi pe rug,
rug ți-e și trupul de-l
desparți de suflet
și-l însetezi de patimă și somn.
Mai mult decât să-l lași să muște biciul
din trup, pentru că nu poți nici șopti
că Dumnezeu e numai o părere
că nu-i în tine
și decât tine, nu-i adevărat.
Mai mult decât să crești ca o fântână
între nisipuri
este să ai milă
de cel sărac, de cel
ce are,
de tine,
de cuvântul,
de lumina
privirii
blânde sau
de hrana ta mai multă lipsă,
căci dăruind, lui Dumnezeu te asemeni.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de iubire divină și compasiune ca mijloace de a te apropia de Dumnezeu. Accentuează importanța milei față de ceilalți și renunțarea la patimi pentru a atinge o stare de liniște interioară și asemănare cu divinitatea. Dăruirea și compasiunea sunt văzute ca esența apropierii de Dumnezeu.