Daniel Turcea – Zen

Sângele meu se desfăcuDeasupra – o planare mai linăAșteptând să se spargă.Jos nu înțeleg cum se încâlcesc moale și reciForme obscure și iatăTotul e să ardă o ușă orbitoareTotul e să treci dincoloDin afară în afară prin poriiAcestor licheni ce-au iubitvii și mai vii încăAmurgul roșu și stinscând se unduiauși vântulavea tăceri de xilofon și … Citește mai mult

Daniel Turcea – Cunoaștere

A cunoaștecerul, înseamnăa fi cerul.Șiacel tuce adie,e apă și duh,țara cea rarăpentru care vă iertde ce va veni,ne aduce aminte,deși trupul poate că nu edoar o colibă-n deșert.Îngropați morții ca pe semințe.vocileca un oraș de sticlă.

Daniel Turcea – Grădini

I.pietreice dominăgrădina, totdeauna i se lasăloc pentru vreme.chipul mic al ploii. II.fântânatu. III.linl-a străpunsca o pasăreasfințitul. IV.umbraînflorită mă primeșteca un dar.fântânasau poate numai glasul.în umbra florii parcă îngropat. V.apa grădinii unui ac de pin.a înfloririi unei crisantemeidentice-n curbură cu linia descrisăde spada fulgeratăîn purpură. VI.marea: cameliile!. VII.viațaaceastăeleganță a aerului. VIII.aici! acum!. IX.privireaca un noratingeri de … Citește mai mult

Daniel Turcea – Secundele

Crini de sub ape ușor despletindApa imaginându-și vase subțiri irigând celule fără formăDifuze geometriiHelixuri instabile în rozele spiralesau fixe apatite sau mov cuantozomiiCremonii de Osmiu în pale vacuoleaur coloidalomizi de pori alunecând în spinifosforescențialcătuind pagodepentru lungi unghii, lungi, de mandarini– nervi servi –spunând că nu știu căi secretecătre ruini de Galaxii perfecte.ascunse suluri chiar în … Citește mai mult

Daniel Turcea – Tu

Lasă, dacă nu iubeșticuvintele să-nghețe nerostite.Chiar dacă nu vei înțelege până la moarte, crede-mă,Orice ai fi, ești neprețuit.O iubire de peste moarte, neomenească dragoste,îndumnezeinda deschis cerurile până la ultima suflareca tu să primești în potirulinimii tale – cum cerulnu poate cuprinde, nici spuneca tu să înveți să nu maimori niciodată.

Daniel Turcea – Explozia

Sângele e desigur luminăcum decade în geometrii.Umbră a Semnului Yang, lung exod– plexuri vii, din zăpadadin însăși Afara visării de lumi –viața Baal te născu tu născând-odar dacă Timpul e Narcisdacă realul e visul ce ne bănuie, Tueștiși nu eștiasfixiante fereștipeisaje cu oameni în gurăploi de sânge între cruce și ură.